În secolul al XII-lea, contele Withier de Rethel a dorit să înființeze o abație pe pământurile sale. El a apelat la abația din Loroy (în departamentul Cher): doisprezece călugări conduși de abatele Roger, un călugăr cistercian de origine engleză, au sosit pe imensa proprietate lăsată moștenire de conte. Roger a ales o vale retrasă, înconjurată de numeroase izvoare și, în 1148 sau 1154, a fondat noua abație, pe care a numit-o Esland. Această mare rezervă de apă a fost un factor cheie în alegerea călugărilor. Cistercienii (o familie monahală fondată de Sfântul Bernard de Clervaux) erau experți în gestionarea apei. Aceștia au săpat canale și au construit diguri folosind panta naturală a terenului, creând astfel cascade care făceau să funcționeze morile de cereale și alimentau ciocanele de forjă: o mană cerească pentru economia locală! Din păcate, însă, abația nu a supraviețuit Revoluției și bulversărilor industriale din secolul al XIX-lea.